„Nea Mircea, Nea Mircea, Nea Mircea, Nea Mircea” îi răsună încontinuu în timpane. „Nea Mircea, Nea Mircea, Nea Mircea, Nea Mircea” își fac loc unul lângă altul mesajele în căsuța poștală. E ziua în care și-un Taribo mai cu moț ar primi o vorbă bună într-o italiană grăbită. E ziua în care până și cel mai rău intenționat om în negru ar fi întâmpinat cu o privire caldă aruncată pe sub un fes de lână. Și e ziua în care mijlocașii leneși ar deveni cai de rasă, atacanții lipsiți de motivație și-ar relansa cariera, iar puști de la echipa a doua ar face cel mai mare pas înainte. Pentru că măcar pentru o zi lucrurile s-ar brodi singure, chiar sub privirea omului inundat de mesajele cu La Mulți Ani.
Pe 29 iulie, în ziua în care 70 de ani își închid bucla, urările ajung la Mircea Lucescu și prin intermediul redactorilor ProSport. Lângă Pasajul Mărășești din București, Adrian Iencsi își stăpânește cu greu emoțiile, exact ca-n ziua în care a telefonat acasă, la Piatra Neamț, de pe un telefon cu fise pentru a le spune părinților că și-a pus semnătura pe contractul cu Rapid. Rapid ajunge pasa și spre MTS, de unde ministrul Gabriela Szabo pune într-o urare toată puterea pe care o păstra pentru finișul de pe ultimii metri. Sute de metri, de fapt kilometri întregi au înghițit și pantofii de alergare ai lui Flavius Stoican prin vremurile în care Nea Mircea clădea Șahtiorul. Flavius îi promite sărbătoritului că se va ține de promisiune și joacă la siguranță.
Pasă simplă. Lângă el. La Adi Matei! Firul urărilor e pe mâini sigure, cum n-au fost picioarele lui Lucescu la un antrenament de la Săftica de la finele anilor 80. Adi știe! Pe brațul stâng, Cristi Dulca încă mai simte forța imprimată de antrenor din momentul în care i-a lipit banderola, iar de la mii de kilometri, din Spania, Lucian Marinescu își încordează auzul pentru a recepta și acum parcă sfaturile metorului său. În Irak e pace, iar Florin Costea încinge spiritele cu un mesaj simplu. Și la obiect. În Beer Sheva din Israel, un șofer român încurcă tot traficul. Nu poate lipsi de la marea sărbătoare. A oprit mașina, a deschis telefonul și a tastat REC. Ovidiu Hoban l-a apreciat mereu pe Mircea Lucescu, iar înregistrarea trebuie să ajungă la destinatar. Expeditor nu expeditiv e și Claudiu Vaișcovici. De acasă, din Galați, Cleo pune șiretul și îi ridică mingea la fieu profesorului său: „Să câștigi Liga Campionilor!”, în timp ce șefa clubului Dinamo, Elisabeta Lipă, ține strocul urărilor ridicat.
Acum e acum! Pentru că mingea sparge geamul biroului profesorului universitar Constantin Anghelache. De lângă un teanc de cărți scrise cu un ochi la fotbal, prietenul lui Nea Mircea lasă economia deoparte și nu face economie de povești de pe Ștefan cel Mare. Vorbește despre curaj, calități și… înaintași. Acțiunea e consistentă dar trebuie să se încheie. Și, inevitabil, mingea e bubuită până unde altundeva… decât în Brescia. Într-un living cu energie pozitivă, pereți veseli și șampanie de gală, Florin Răducioiu finalizează o acțiune bine construită a urărilor ca un atacant de mare clasă. Tonic, inspirat și cu o cravată care ar tăia oricând Saniplastul de altădată, Florin Radu Valeriu încă are puterea de a-i mai smulge un zâmbet lui Nea Mircea. Și, totodată, nouă, iubitorilor de fotbal de calitate. Paharul sus precum pumnul ridicat după golurile de altădată.
La mulți ani, Nea Mircea!
Editori video: Karin Frone, Septimiu Sărățeanu
Imagine: Romică Croitoru, Cristian Tomoială, Dorel Avăcăriței
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER